Merit?!

revin.

mai scriu un post.
mai rar.
mai brutal.
si mereu ma intreb de ce?
pentru ce?

Dezgropand trecutul.

Discutii, controverse, ganduri si intrebari.
Fiecare a avut momente in viata, sau vor avea, despre etape ce au trecut.

La fel si eu. Nu le pot numi regrete, pentru ca au fost actiuni ce fac parte din ceea ce sunt. Si nu mi-e rusine cu mine. Dar le-as numi, “Ce ar fi fost daca…?”. Nu sunt multe momente, le pot numara. Nu-i nimic, trecem peste.
mom. 1. As fi vrut sa-i cunosc pe ceilalti un pic mai bine decat am facut-o.
mom. 2. Stiam ce faceai, stiam dinainte sa-ti dai seama.
mom. 3. As fi vrut sa aveti mai multa incredere in mine.
mom. 4. Nu te-am inselat niciodata. Asta include si faptul ca nu m-am sarutat cu nici o alta fata atata timp cat am fost impreuna.
mom. 5. As fi fost curios sa vad ce s-ar fi intamplat cu noi, daca ma trezeam in seara aceea.
mom. 6.

Ideea nu e să citești mult.

Toată lumea (ei bine, nu chiar toată, dar majoritatea) te îndeamnă să citești mult. Pentru vocabular, pentru fluență (în conversații și în scris). Țin să subliniez că nu este adevărat.

De ce zic că nu este valabil:

1. Ideea nu este să citești mult, ci selectiv. (nu este o regulă general valabilă, adică la un moment dat în viață nu poți face selecții, dar chiar și așa poți ruga o persoană inteligentă să le facă pentru tine). Și cele mai inteligente persoane pe care le cunosc nu au citit “la grămadă”.

2. “Pentru a obţine o minimă fluenţă în scris, trebuie lecturate vreo 50 de titluri pe an.” FALS!!! Am o grămadă de exemple care nu citesc 50 titluri în trei ani și totuși reușesc performanțe uimitoare.

3. Nu toată lumea poate scrie, pentru simplul motiv că nu toată lumea are despre ce să scrie.

4. Citiți mult, citiți scriitori tineri (nu toți, dar foarte mulți) – e ca și cum ați citi biografiile Sexy Brăilencei, Oanei Zăvoranu și alte asemenea cazuri sociale.

… și argumentele pot continua.

Așadar, dacă vrei să ai ce să spui, dacă vrei fluență, citește cu cap, citește ceea ce merită. Oricum viața este prea scurtă.

Nonhumanheroism.

Care sunt lucrurile care schimbă ceva în lumea asta prea nesimțită, prea egoistă, prea rea? Care sunt sentimentele care te transformă într-un erou? Care sunt faptele pe care trebuie să le faci ca să fii mulțumit cu tine? Care sunt ideile care te duc mai departe de barul în care majoritatea își petrec tinerețea?

…

Îmi aduc aminte cu plăcere de majoritatea anilor ce au trecut. Îmi aduc aminte câte lucruri “nelalocullor” am făcut. Și încă am sentimentul acela de workaholic.

Îmi amintesc cu plăcere de ceea ce am gândit, de ceea ce am făcut.
De faptul că mereu eram pus pe poante, dar mereu am tratat lucrurile serioase cu seriozitate.
De faptul că am muncit prea mult. Mereu.

Vroiam doar să le aduc mulțumiri celor care fac ceva și pentru ceilalți, nu doar pentru ei.
Celor care pot fi serioși.
Celor care pot fi altruiști.
Celor care sunt workaholici.

Brute.

Am descoperit un nou joculet online. MyBrute. Chiar foarte dragut. Adica e genul ala de joc care iti mananca tot timpul liber pe care il ai, si la un moment dat o sa injur foarte tare pe chestia asta, dar what the hell, am jucat si ikariam :p.

Asadar, va invit sa aruncati un ochi peste el, si implicit peste mybrute: http://adrianurdar.mybrute.com.

P.S. La multi ani! pentru copilul din voi, chiar daca nu sunteti insarcinati :*

Poţi face timpul să treacă şi să fii invidiat pentru asta.

“E simplu să faci timpul să treacă şi să fii încă invidiat.”

Mi-am dat seama că bunic fiind, încă o voi iubi pe bunică.
Pentru că în definitiv nu m-am îndrăgostit de ea.
M-am îndrăgostit de părul ei, de chipul ei, de ochii, zâmbetul, gropiţele ei.

Apoi am iubit ticurile ei, mestecatul cu gura deschisă, afecţiunea din ochi (atunci când mă certa), zâmbetul – dubios – pe care îl avea de fiecare dată când ieşeam la bere cu băieţii, puterea cu care mă strângea de mână atunci când luam masa cu ai mei, mâinile ei în jurul gâtului meu de fiecare dată când mă săruta, şi respiraţia ei.

Şi în final, am adorat ceea ce simte pentru mine, ceea ce face din mine, ceea ce suntem amândoi.

Pentru că, în definitiv, am iubit mereu.

Feriti-va!

Mi-am adus iar aminte despre discutia (sau mai bine spus discutiile) de zilele trecute.

Mi-am adus aminte despre cat de multe incepi sa afli, dupa… 1 an?!

Dar e ok, adica m-am impacat cu gandul ca sunt cea mai proasta cunostinta de-ale mele.

… Feriti-va! Baieti, feriti-va de asa… fete?!

I want you, but I don’t need you.

… pe cat de serios e tonul meu, pe atat de mult cred in cuvintele astea.
Pentru ca mereu imi aduc aminte de cat de multe mi-am imaginat, in ultima vreme, in ultima luna.

… pe cat de multe as vrea sa iti transmit, pe atat de putine as vrea sa iti zic.
Pentru ca imi imaginez ca deja le stii. Si pentru ca nu suntem nevoiti sa vorbim. Pentru ca mereu mi-am dorit sa ne intelegem din priviri.

… pe cat de mult te vreau, pe atat de putin am nevoie de tine.

Fimiar brandu’

De cateva zile incerc sa gasesc un nume de firma. Ceva care sa sune frumos, comercial, eye (sau mai bine zis ear) – candy. Dar vorba aia, imaginatia dispare in cele mai nepotrivite situatii.

Asadar, scriu aceste randuri in speranta ca ma veti ajuta .

Multumesc anticipat,
Adrian.